Ca DOULA POSTPARTUM, vorbesc cu multe mămici. Una dintre cele mai prezente întrebări este asta: CUM reușesc să îi fac un program micuțului, astfel încât să apuc să fac și eu câte ceva?! Trece ziua și mă trezesc că nu am făcut NIMIC. Mămici, vreau să vă spun ceva: Când stai acasă cu un copil, păi...STAI CU EL. Și asta este atât de important, atât de solicitant, încât de cele mai multe ori NU MAI FACI ȘI ALTCEVA, cel puțin NU CA ÎNAINTE. Cine v-a spus alte versiuni, ori are o poveste tristă despre modul în care și-a crescut copiii, ori, are o viziune TOTAL pe dinafară în legătură cu nevoile unui bebeluș. Începi să mănânci. Dar nu termini întotdeauna. Începi să te schimbi și nici aici nu iese mereu socoteala. Pui la spălat o mașina de rufe, dar le întinzi...noaptea sau a doua zi. Începi o conversație la telefon, dar...te scuzi (dacă apuci) că tre' să închizi. Când ai stat ultima oara CÂT AI VRUT în duș?! Ieșitul cu spuma în cap pare mai degrabă familiar în perioada asta... Chiar nevoile de bază...sunt uneori PE FUGĂ. (știu mămici care merg la toaletă cu bebe în sistem) Dacă în afară de cel foarte mic mai sunt copii în casă, acolo chiar nu mai încape îndoială că...începi multe și termini puține... Probabil că nu toate, dar muuulte mămici vor ști despre ce vorbesc. Păi și atunci...CÂND SĂ FACI ordine, mâncare, să calci (câteva cămăși măcar), să gătești, să curăți bucătăria, baia, să sortezi ceva hăinuțe sau să aranjezi puțin prin dulapuri?! PROGRAM?! Mmm...ntz, ntz, ntz. Și uite de aici...stresul: "NU MĂ DESCURC', "NU FAC BINE CEEA CE PARE CĂ CELELALTE REUȘESC", SUNT EPUIZATĂ, NU FAC FAȚĂ", "NU SUNT O MAMĂ BUNĂ", am auzit chiar versiuni "EU NU TREBUIA SĂ AM COPII". Părerea mea este că aceste mame, au nevoie să se obișnuiască și să ACCEPTE completarea versiunii lor de femeie: cea de mamă. Versiunea aceasta cere timp, răbdare, înțelegere și MUUUULTĂ DRAGOSTE ȘI ATENȚIE DIN PARTEA PARTENERULUI ȘI A CELOR APROPIAȚI. Spuneți-le așadar cu iubire în ochi acestor persoane din viața voastră: "AM NEVOIE DE AJUTOR. AM NEVOIE DE ÎNȚELEGERE ȘI DE IUBIRE, MAI ALES ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ. Consum multă energie, dorm puțin, mănânc pe apucate și epilez "pe rând" câte un picior. Toate, de multe ori....cu brațele pline de micuțul meu. Îl iubesc și vreau să îi ofer TOT ce pot mai bun, DE ACEEA, AM NEVOIE DE AJUTOR." Și dacă întreabă cineva "CE FACI TOATĂ ZIUA?", răspunsul corect este acesta: NU PREA POT FI MĂSURATE MULTE. Îl menții curat, (unele zile implică mai multe rânduri de haine, uneori pentru amândoi). Înveți o persoană mică și neajutorată cum merg lucrurile în aceasta lume, cum se tratează oamenii între ei și ce înseamnă să fii conectat la o familie.(lucru deloc simplu, pentru că deși știi că e bine, nu reușești întotdeauna să surâzi și să iți menții calmul, să tratezi fiecare provocare ca pe o ocazie bună de dăruit iubire, sau să transformi "pozna" în prilej de învățare. NU ESTE SIMPLU!) Creezi o bază de iubire și încredere între tine și copilul tău, setezi un compas parental care îi imprimă modalități de a se raporta la lume pe viitor. Din nou, NU E SIMPLU. Activitatea mamei care "STĂ" acasă, este pur și simplu un răspuns corespunzător (chiar și obosită fiind) la zâmbete, la lacrimi, la indiciile foamei și a somnului, învățându-și cu răbdare copilul să traverseze stări și momente care pot fi extrem de emoționale sau brutale. Mamelor care doresc să facă multe altele pe lângă A FI cu copilul lor, le spun așadar: "Asta este viața ta pentru o perioadă, așa arată ziua/zilele tale acum. Este ok să nu reușești să acoperi partea cu treburile casnice, CERE AJUTOR." Cultura noastră, societatea în care trăim, nu avantajează femeile atunci când vine vorba de a "măsura" ceea ce realizează o mamă, având valori de multe ori inversate. Asa că dacă vă canalizați energia cu PRIORITATE către copilul vostru în detrimentul treburilor casnice (ATENȚIE! NU A SOȚULUI ȘI A CĂSNICIEI!!!) nu dați greș. Aceasta este "lucrarea" de artă ORIGINALĂ. Femeia devenită mamă, pune în această lume prin pruncul ei, energia, pasiunea, dragostea și infinita răbdare pe care o lucrează și o răslucrează cu fiecare ocazie, pentru a se asigura că își face datoria. Pentru ochiul neinstruit, cea mai mare parte a acestei lucrări, la sfârșitul zilei, va arăta ca..."nimic" sau "nu mare lucru". Dar O MAMĂ ȘTIE MAI BINE. Nu există o sarcină mai mare decât acest "nimic" pe care l-ai făcut ieri, îl faci azi sau pe care îl vei face mâine. Grija pentru un copil mai ales în primii ani înseamnă INVESTIȚIE. CURAJ, micuțul vede lumea prin ochii tăi. Arata-i ce contează cel mai mult: RELAȚIA dintre voi, relațiile dintre oameni. Sunt momente care par că te dărâma, iar altele că te ridica deasupra norilor, toate în interval de cinci minute. Nu îți vei aminti felurile de mâncare pe care nu le-ai făcut sau hainele pătate și largi pe care le porți mai des decât ai vrea să recunoști. Îți vei aminti primul zâmbet, primul râs, mersul de-a bușilea, primele cuvinte, primii pași. Îți vei aminti privirea aceea cu ochii PLINI DE DRAGOSTE de la pieptul tău. Lacrimile lui când te pierdea din câmpul vizual, pentru că...erai UNIVERSUL LUI. Deci, data viitoare când te sperii că nu ai făcut NIMIC, oprește-te. Cuprinde corpul acela mic și neputincios și amintește-ți că TU ÎI DAI PUTERE...din tine. Îl ajuți să se (re)cunoască plin de potențial și încrezător. Apoi respiră adânc, închide ochii și măsoară ziua NU în treburi de făcut, ci în sentimente, sunete sau culori. Acceptă că epuizarea face parte din ea și că părțile grele se vor topi. Ceea ce rămâne este IUBIRE intensă, arzătoare, care este A TA PENTRU MEREU. Este IUBIRE DE MAMĂ, și asta sigur nu înseamna NIMIC.
