De la sarcină la sarcini

Actualizată în: 5 oct. 2021


În jur se vehiculează mai mult ca niciodată cuvântul sănătate, divizat de acum frățește: fizică, emoțională, spirituală... Când m-am născut eu, sigur mama nu a apelat la un consultant în alăptare sau la o Doula Postpartum. Nici la cursuri de puericultură nu a participat, că Doamne ferește! Cum să nu știi ce să faci?! Ba mai mult, să și plătești pe cineva să îți arate, să te învețe? Pe tine?! Păi...ce?!

Celelalte mame, cum au făcut?! Și totuși cele mai multe mame au povești triste despre etapa aceasta. Aștern peste ele amintiri drăgălașe, fotografii luminoase și...pare că au trecut, ba chiar că nu au existat! Avem această capacitate, de "a uita" și de a merge mai departe. E bine, nu e rău. Însă..menirea noastră de femei, este amenințată cu fiecare naștere ne-naturală, cu fiecare hrănire a puiului de om cu lapte artificial și cu fiecare hotărâre de a fi mamă, fără să mai știm CU ADEVĂRAT să fim disponibile, dispuse să împărțim alte 9 luni (cel puțin) corpul nostru, cu copilul pe care l-am adus pe lume. Pentru că în jur, schimbările ne trag spre alte concluzii, spre alte obiceiuri, spre alte practici care să ne "elibereze" și "să avem timp pentru noi". Cât de greșit înțeleasă este această treabă! Sunt momente și momente în viață, iar când un copil vine pe lume, datoria noastră supremă devine aceea de a-l însoți în adaptarea lui! E nouă lumea pentru el! E nouă, mare, colorată și zgomotoasă, îi este greu și frică să facă pași spre ea fără să îl (sus)ții! E crud să gândim că vor face asta fără noi și să și pretindem că vor avea nemijlocit un echilibru emoțional! Vor fi spartani! Vor căuta mereu dragostea, acceptarea și supraviețuirea și vor învăța să o vâneze și să determine mediul înconjurător să îi ajute să reușească! Modurile și comportamentele vor fi așa cum le-au deprins din fașă.

Când plâng, au o nevoie. Nu sunt nici alintați, nici manipulatori și nici leneși dacă refuză ceva ce știm noi sigur că e bine pentru ei.


Au o nevoie, au o problemă, vor să fie ajutați.



Asta fac de când se nasc. Vor să aibă pe cineva care să îi aștepte, să îi înțeleagă și să le accepte nevoile mici, mărunte și dese cu "mesajul" cald:

"Suntem aici pentru tine. Brațele noastre te poartă, te protejează și îți sunt fidele. Până devii conștient că ai un corp propriu, până te desprinzi de corpul meu unde ai crescut 9 luni, îți oferim în continuare un corp, care să te servească și să te ajute să te dezvolți. Te alăptez și te port lângă inima mea în continuare. Noi, adulții din jurul tău, vom face asta până tu vei deveni autonom și independent, te vei putea deplasa și hrăni singur.

Fii liniștit, o facem bucuroși, încrezători și convinși că ăsta este rolul nostru!" Ce lume ar fi dacă fiecare bebeluș ar primi acest mesaj la începutul vieții! De aceea...

Este nevoie de conștientizare, de "aduceri aminte" a acestei condiții de proaspătă mamă. Cursurile și cărțile (de la specialiști în domeniu), o Doula sau un Consultant în alăptare, sunt resurse de informație, pregătire, sprijin și încurajare pentru părinți, deoarece tot ce presupune acest rol în viața noastră, vine că un bumerang și are suișuri și coborâșuri.


Caruselul emoțional și noul care ne copleșește joacă în picioare vechea versiune, ca să mustească răbdare, înțelepciune, blândețe de mamă, acceptare și putere.

Da, avem nevoie învățăm să fim mame.