Intalnesc mamici care imi spun:
“Nu mai pot. Sta lipit de mine. Vrea numai in brate, s-a invatat asa. Sta si cu tati, dar cand ma simte/vede pe mine...gata. Cum să-l mai dezlipesc? Cum să-l dezvăț de brațe?”
Acestor mame le spun simplu:
EȘTI CORPUL BEBELUȘULUI TĂU.
Da, ai fost “căsuța” lui vreme de 9 luni, și crezi că o dată cu nașterea, sarcina a luat sfarsit!
Dar...vine cea EXTERNĂ.
Se numește “trimestrul IV” , și diferența este că în loc să stea in burtică, stă...pe burtică.
Așa cum sarcina durează în jur de 40 de săptămâni, tot atât îi ia puiului de om să devină conștient de membrele, fața, corpul, persoana lui, și să se desprindă de corpul mamei.
Încep prin a-și privi curioși mânuțele, apoi le mișcă...Întâi pe rând, apoi simultan.
Cand fac primii pasi, atunci se termina trimestrul IV.
Devin constienti de corpul lor o data cu cazaturile, loviturile si alte ocazii de invatare, dar pana atunci...au nevoie de un corp.
Intreaga dezvoltare armonioasa a bebelusului, este mult influentata de atingerea fizica a mamei.
Faptul ca vrea in brate este absolut NORMAL.
Atunci cand o data lasat pe pat plange, el doreste de fapt sa se “intregeasca” cu corpul lui: singurul pe care il cunoaste, unicul familiar lui...mirosul care ii da siguranta, caldura...tot.
(Imaginati-va numai, cum ar fi sa iti asezi burta intr-un leagan si sa te intorci la treburile tale. Probabil ca daca ar avea gura, ar striga! Ar vrea inapoi la corpul sau, s-ar simti abandonata si nesigura. Evident, exemplul este poate depasit, dar...ati prins ideea, nu? )
Eu nu cred ca exista bebelusi care “se invata” in brate.
Acei bebelusi care stau singuri, sunt resemnati. (Si pe langa asta, mai grav este ca foarte probabil se simt singuri si abandonati).
Abia ei...s-au invatat...fara corp.
O cercetare desfasurata la Nationwide- Spitalul de Copii din Ohio -(cercetare efectuata pe 125 de copii atat prematuri cat si nascuti la termen), scoate in evidenta importanta atingerii în dezvoltarea copilului.
Cei care au condus studiul, spun ca imbratisarea, nu poate fi supraestimata, iar cele mai recente cercetări sugerează că tinutul in brate in general, este mai important pentru dezvoltarea creierului decât se presupunea anterior.
“Nu pune copilul jos”, spun acestia. Ei sustin că nu exista “prea mult” in a-ti tine copilul in brate si ca de fapt, cu cât te “îmbraci” mai mult cu pruncul tău, cu atât va fi mai bine.
(Vezi studiul aici: https://www.simplemost.com/new-research-shows-theres-no-thing-holding-baby-much/)
Asadar, celor care va indeamna sa-i mai lasati sa planga, sa “nu-i invatati in brate”, ca va “santajeaza”, ca va va fi greu, etc., spuneti-le despre trimestrul IV.
Mai ales celor apropiati care chiar vor sa va ajute, dar care au o anumita varsta si un alt mod de a vedea lucrurile in ceea ce priveste cresterea copiilor...(Povestiti cu calm si rabdare, cu multa intelegere fata de “datele” pe care le are fiecare, pentru ca intentia este sa fie pace si liniste pentru toata lumea.)
Si...inca ceva: DACA NU ACUM IN BRATE...CAND?!
Asteptam “ziua imbratisarilor” sau cea a pancardelor cu “FREE HUG”?!