La tăți ni-i greu, da' la tați nu e la fel.

Când vine vorba despre sarcină, naștere, alăptare sau emoțiile din jurul acestor evenimente, vorbim foarte puțin despre tătici. Vorbim puțin despre cum te poți simți, când îți privești persoana iubită aflată în suferință. Vorbim și mai puțin, despre cum e să aștepți fără să ai pic de control (pe un hol sau în orice alt loc), să afli că femeia pe care o iubești e bine și că bebelușul s-a născut sănătos. Nu amintim nici faptul că, să oferi sprijin emoțional și suport fizic pentru ceva ce nu ai făcut niciodată, poate fi extrem de provocator pentru oricine. Ce să spunem despre valurile de emoție, care pot lovi atunci când se conectează în cele din urmă cu copilul, pe care partenerul de viață îl cunoaște de 9 luni, dar pe care el, tatăl, îl vede pentru prima dată? Este mult. Se schimbă viața cu totul.

💫Putem vorbi și despre nașterea unui TATĂ.


Scriu acest articol, în urma observațiilor pe care le constat, atunci când ajung în casele noilor părinți. Uneori văd în ochii lor o presiune mare, născută din discuții despre "𝘳𝘰𝘭𝘶𝘭 𝘵𝘢𝘵𝘢𝘭𝘶𝘪 ⁠" sau din îndemnurile (categorice, listate și punctuale) de la cursurile prenatale, ori de la cunoscuți, rude, părinți, cum că: "𝘵𝘢𝘵𝘢𝘭 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴𝘢 𝘴𝘦 𝘪𝘮𝘱𝘭𝘪𝘤𝘦⁠". Lucru adevărat și necesar. ☝️🅓🅐🅡... ⁠Ca orice treabă nouă, începutul e dificil. Îmi dau seama că și lor le este greu. 💢Sfârșesc să fie responsabili cu curățenia, cu mâncarea, cu aprovizionarea și cu asigurarea că toate funcționează și merg bine. 💢Am avut (nu o dată!) ocazia să ajung acasă la noua mamă, la apelul lor, după ce s-au informat, au căutat ajutor, sau au acceptat să vorbească despre ceea ce mulți cred că nu e treabă lor. (Am povestit o dată o întâmplare aici: http://wix.to/4sAWDHw?ref=2_cl ) 💢Apoi (eventual) dorm în cameră separată, își fac griji pentru cum va fi viața de acum înainte și simt neputința in foarte multe aspecte. _______________&________________ Meseria de #Doulapostpartum îmi dă ocazia să confirm că și tații au nevoie de suport, spre binele lor și implicit al mamei. Eu țintesc acest suport când merg la vizitele la domiciliu, și de asta țin musai ca tații să fie prezenți la întâlniri. Îmi propun ajutor pentru întreaga familie, nu doar pentru mamă. Asta pentru că armonia în casă, derivă din faptul că ambii sunt împăcați, asigurați de normalul perioadei, liniștiți că lucrurile decurg într-un ritm diferit față de așteptări. 🌀Pe tați, îi asigur că totul este normal, și că iubita lor, este în siguranță chiar și cu acea privire îngrijorătoare. 🌀Explic ceea ce se întâmplă și DE CE se întâmplă. 🌀Le arăt cum să fie mamei de ajutor, astfel încât să se simtă cu adevărat folositori. 🌀Le amintesc să fie atenți și la nevoile lor de somn, de mâncare și de hidratare, pentru că așa devin și mai eficienți. 🌀Mă uit în ochii lor și îi felicit pentru bebeluși. 🌀Încerc cât de mult pot (prin ascultare, cu zâmbete multe și umor, dar mai ales prin informație corectă și argumentată pe înțelesul lor), să alung stresul și tensiunea din casă și să îi las mai încrezători și mai liniștiți. DA, este o realitate că tații sunt adesea trecuți cu vederea atunci când vine vorba de emoție și sunt considerați doar partea rațională din cuplu. 𝘿𝙖𝙧 𝙚𝙪 𝙞𝙣𝙨𝙞𝙨𝙩 𝙘𝙪 𝙖𝙘𝙚𝙖𝙨𝙩𝙖 𝙥𝙤𝙨𝙩𝙖𝙧𝙚 𝙨𝙖 𝙖𝙢𝙞𝙣𝙩𝙚𝙨𝙘 𝙘𝙖, 𝙞𝙣 𝙩𝙚𝙨𝙖𝙩𝙪𝙧𝙖 𝙘𝙪 𝙛𝙞𝙧 𝙙𝙚 𝙧𝙖𝙩𝙞𝙪𝙣𝙚, 𝙨𝙩𝙖𝙪 𝙛𝙞𝙧𝙚 𝙥𝙡𝙖𝙥𝙖𝙣𝙙𝙚 𝙙𝙚 𝙢𝙖𝙩𝙖𝙨𝙚. 𝙋𝙪𝙩𝙚𝙧𝙣𝙞𝙘𝙚, 𝙘𝙤𝙡𝙤𝙧𝙖𝙩𝙚 𝙨𝙞 𝙩𝙧𝙖𝙞𝙣𝙞𝙘𝙚, 𝙣𝙚𝙫𝙤𝙞𝙩𝙚 𝙨𝙖 𝙞𝙖𝙨𝙖 𝙡𝙖 𝙡𝙪𝙢𝙞𝙣𝙖 𝙨𝙞 𝙪𝙣𝙚𝙤𝙧𝙞 𝙞𝙢𝙥𝙞𝙚𝙙𝙞𝙘𝙖𝙩𝙚 𝙙𝙚 𝙥𝙧𝙚𝙙𝙞𝙘𝙩𝙞𝙞. ⁠Azi, când vine acasă, spune-i că îi mulțumești, mâncați ceva bun, stați îmbrățișați îndelung, și încurajați-vă și bucurați-vă de voi, ca familie.❤️ #postpartumRomania #trimestul4 #enteraDoula #doulapostpartum #doulalife

10 afișare0 comentariu