Să circule și Binele.

“Da, mai sunt si oameni buni. Chiar am ramas impresionata. Nu parea genul. Era imbracat obisnuit (sa nu spunem “saracacios”) si destul de abatut, nu mi-a transmis prea multa incredere. " Fata ii radia. Am recunoscut expresia bucuriei ca Binele …mai…este. Pornind de la aceasta expresie, ziua mea s-a luminat. Inca o treapta! Sus inima ! 💖 Intamplarea mi-a povestit-o un om drag mie, intr-un inceput de zi din saptamana, cand ne adunase dorul la o bautura calda cu povesti. Dupa ce achizionase ceva on-line, s-a prezentat curierul la birou (omul de Bine, imbracat "obisnuit"), si aici s-a produs o invalmaseala din lipsa de spatiu si...probabil pauza :))) avand drept urmare 200 de lei in plus in buzunarul curierului (!) lucru realizat cand acesta deja plecase... "Prinde orbu', scoate-i ochii! " Intrebarea se punea: “Ce sanse sunt ca acel om sa recunoasca, si apoi…sa ii restituie? ”( mai exista varianta sa va intrebati si : “Ce anume era in colet, pentru asemenea bacsis ?” 😄))))) ) Glumesc, desigur. Ce este mai putin comic? Cei 200 de lei cu minus in portofel ! Bineinteles, l-a contactat intrebandu-l daca nu cumva…din greseala…a gasit 200 lei in plus prin incasarile lui… Barbatul “obisnuit” a spus ca va controla si o va contacta. Spre seara, un apel telefonic a facut o inima sa se moaie: “Buna seara. Sunt curierul. Am facut casa cu incasarile si…ce credeti?! Cat am in plus? 200 de lei! Cum facem sa vi-i dau? ” ……………………………………….. Ca bunatatea sa fie pana la capat, barbatul la vreo 40 de ani (am intrebat varsta ) a facut mai mult decat atat. A venit personal si...a asteptat cuminte minutele de intarziere ale omului meu drag. Ce mult mi-a placut sa aud aceasta povestire! Nu stiu ce ganditi. Nu stiu ce simtit sau cum priviti aceasta intamplare in tot amalgamul de stiri despre oameni care nu mai sunt oameni, sau fapte revoltatoare care ne cioplesc umanul. Eu stiu doar ca acesti oameni buni exista. Sunt printre noi, cei care alegem sa-i vedem…apoi sa le povestim faptele bune. Azi, am ales aceasta intamplare pentru ca…mi-a ridicat inima mai Sus. M-a incarcat pozitiv. Lucrurile bune chiar se intampla. Deoarece sensibilitatea noastra devine mai orientata in zona intamplarilor care ridica adrenalina, care supara, care revolta si care dezamagesc sau uimesc, este posibil sa ne scape multe fapte cu-adevarat demne de povestit. Exista riscul ca la un moment dat sa nu mai dam valoare acestor fapte bune, sa le ignoram, trecandu-le pe o lista a normalului si sa vorbim mai des despre experientele neplacute, nervii din trafic, hotul din tramvai, vanzatoarea care nu zambeste, seful care este nedrept, cel care s-a bagat in fata, sotia care nu te intelege, sistemul care te fura, copilul care nu te asculta, invatatoarea care e incompetenta, strada care are gropi, vecina care e indiscreta, ploaia prea uda, vantul prea molcom care nu-ti vantura fasolele...(salariul prea mare :)))))) )...si am putea avea o lista incredibil de lunga. Cine spune ca daca sunt putine fapte bune...nu merita mai povestite decat cele multe rele...? Pentru ca....vorbind despre urat si rau...nu se rezolva ci se intensifica. Scade speranta intr-un MAI BINE si ne infatisam gata otraviti dinaintea celor dragi ai nostri...numai buni de replici "lumea e rea" ,"ce viata de 2 lei" si nu intelegi de ce doar dupa un claxon in trafic...izbucnesti! (transforma claxonul in orice greseala din jur si vezi cata rabdare mai avem) Vorbind dar despre cele bune, simti cum se dezmorteste timid nadejdea. Ne este servita “frica” prin orice canal mass-media si oamenii afirma des :"nu mai exista omenie", iar nevoile devin guri cascate larg, care nu mai cantaresc prea mult provenienta a ceea ce inghit. "Si ce daca are mai putin cu 200 de lei? Doar nu i-am luat eu. Mi i-a dat de buna voie." Ar fi putut fi o varianta. Omul acesta a ales sa faca Binele, desi putea sa-si indulceasca constiinta sperand ca Raluca nu-si va da seama ca ii lipsesc banii, ba mai mult...nu putea sa demonstreze. Stiu ca va fi rasplatit. A demonstrat omenie. Azi, daca ai un telefon mobil Samsung, il poti incarca cu un incarcator al unui HTC, sau...Nokia. (Dupa parerea mea, utilitatea unui incarcator universal a fost o idee geniala) Este comod sa ai un incarcator universal. (Probabil crezi ca ai schimbat pagina din greseala si ai ajuns pe un site cu info despre...telefoane mobile) M-am gandit in drum spre serviciu, cum cu ceva ani in urma, am ales sa imi scot "perfuziile" conectate la TV. Ma incarcam zilnic la televizor si paradoxal...eram tot mai descarcata. Incarcatorul pe care eu il credeam universal, lucra la descarcarea mea...asa ca...NORMAL ! Am schimbat incarcatorul ! Caut Sursa care sa ma incarce cu Bine, Liniste, Pace, Frumos, Curat, Nobil... Asta da, un incarcator Universal Bun ! La urma urmei...cine vrea un incarcator care descarca?! P.S. Desigur, Incarcatorul nu vine singur sa incarce. Sa ne intelegem...daca nu-L soliciti...ramai fara baterie 😉 Zambiti! Sus inima ! 💖 Cristina Petcu